|
Aţi văzut vreodată un maratonist la finalul cursei, desfigurat şi în aceeasi măsura gînditor peste-poate, ca unul care în sfirsit a reuşit să iasă din infern, primul, şi cum targa şi tuburile de oxigen aşteaptă să-l ducă spre cărările silvestre prin purgatoriu ? Spre ruşinea lor (socotită, mincinos, inocenţă) mulţi nu au văzut. Ce credeţi, că el se va lăsa doborît de lehamite şi chin ? Nu, a doua zi, el îşi va relua antrenamentele, sfidînd pe altii şi pe sine.
Extras din "Maratonul" (Cartea Românească, 1985) |
Have you ever seen a marathon runner at the end of the race, disfigured and overly-pensive to the same degree, as one who finally managed to get out of hell, the first, the stretcher and oxygen tubes waiting to take him to the sylvan paths through purgatory ? To their shame (falsely interpreted as innocence) many have not. Do you think that he will let himself be vanquished by disgust and anguish? No, the next day, he will resume training, defying others and himself.
From "The Marathon" (Cartea Românească, 1985)
From "The Marathon" (Cartea Românească, 1985)
Avez-vous déjà vu un marathonien à la fin de
la course, défiguré et d'une même mesure, pensif au-delà de tout,
comme celui qui a finalement réussi à sortir de l'enfer, en
premier, et comment la civière et les tubes d'oxygène l'attendent
pour l'emmener vers les sentiers sylvestres par le purgatoire ? À
leur honte (prise en compte, faussement, pour de l'innocence)
beaucoup ne l'ont pas vu. Que pensez-vous, qu'il va se laisser
abattre par l'écœurement et le tourment? Non, le lendemain, il va
reprendre l'entraînement, défiant les autres et lui-même.
Extrait du volume "Le marathon" (Cartea Românească, 1985)
Extrait du volume "Le marathon" (Cartea Românească, 1985)
